vineri, 26 iulie 2013

Alfred Adler - 1870-1937

ALFRED ADLER (1870-1937) a fost ca
 mulţi alţi discipoli ai lui Freud, medic. Printre pacienţii lui s-au
numărat destul de mulţi artişti şi acrobaţi care i-au mărturisit că şi-au dobândit extraordinarele abilităţi
datorită efortului de a depăşi diferite handicapuri fizice manifestate în copilărie. Aceste mărturisiri au
făcut ca el să fie de acord cu Freud şi Jung în privinţa rolului important al primilor ani de viaţă în
formarea personalităţii.

Nu a fost niciodată în relaţii foarte apropiate cu Freud datorită tendinţei lui de a pune sub semnul
întrebării concepte şi principii ale psihanalizei pe care Freud şi ceilalţi discipoli le considerau clare şi de
necontestat. Reproşându-i deschis lui Freud că-l obligă să-şi desfăşoare activitatea în umbra lui, Adler
va fi eliminat în 1911 din Societatea Psihanalitică împreună cu întreg grupul lui de adepţi.
După despărţirea sa de Freud, Adler îşi va intitula propria teorie psihologie individuală şi va
contesta rolul dominant al energiilor sexuale în viaţa psihică.

O primă diferenţă faţă de psihanaliză este legată de ideea că adevăratele forţe determinante
responsabile de evoluţia psihică a individului sunt considerate a fi forţele sociale. O altă diferenţă faţă
de psihanaliză este dată de renunţarea lui Adler la a concepe personalitatea ca fiind alcătuită pe nivele
complet diferite de organizare. Individul, considera Adler, trebuie privit ca o fiinţă unică, indivizibilă care
nu poate fi înţeles în afara colaborării lui cu ceilalţi membri ai societăţii.
Comportamentul omului este orientat spre viitor, susţinea Adler, şi este determinat nu de instincte

miercuri, 24 iulie 2013

Stadiile dezvoltării psiho-sexuale ( Freud ) - seria psihanaliză

 După Freud, dorința noastră sexuală ne face să căutăm plăcerea în diferite părți ale corpului, în timpul diferitelor stadii ale dezvoltării psihosexuale. Această dorință el a denumit-o libido, pe care-l folosim să experimentăm plăcerea în zonele erogene în timpul celor 5 stadii ale dezvoltării. Principalele zone erogene sunt gura, anusul și zona genitală.  


  •   Stadiul Oral (de la naştere şi la vârsta de 1 an)


Pe parcursul acestei etape copilul obţine cea mai mare satisfacţie prin stimularea buzelor,
gurii, limbii, gingiilor. Pe parcursul acestei etape copilul obţine cea mai mare plăcere sugând şi înghiţind.
După apariţia dinţilor, copilul se bucură de plăcerea agresivă muşcând sau mestecând. Dacă copilul se
bucură prea mult de actul masticaţiei, el poate să rămână fixat în acest stadiu. Va avea o personalitate
receptivă oral, gura rămânând zonă erogenă. El va găsi plăcere în fumat, alimentare excesivă şi va
rămâne o persoană naivă care "înghite" prea uşor ideile.


  • Stadiul Anal (1-3 ani)


Pe parcursul acestui stadiu copilul învaţă cum să-şi controleze musculatura sfincterului anal.
Copiii obţin cea mai mare satisfacţie din exercitarea controlului musculaturii anusului în timpul eliminării
sau retenţiei. Freud consideră că pedeapsa excesivă aplicată copiilor în această etapă poate duce la
fixarea personalităţii în această etapă (personalitate compulsivă).