Structuralismul

 Edward Tichener (1867-1927) a dezvoltat o nouă direcție de studiu în psihologie, cunoscută sub numele de structuralism, care indirect a fost atribuit lui Wundt. Structuralismul se bazează pe metodă introspecție . Cu alte cuvinte , subiecții încercau să cunoască conținutul propriilor experiențe  conștiente, făcând analiză elementelor componente. Subiecții erau antrenați să facă o descriere cât mai obiectivă a propriei experiențe (să relateze percepțiile imediate ale unui eveniment fără a adaugă elemente subiective derivate cunoștințele proprii.(Havarneanu,2005) 
  
 Curentul a avut influențe puternice în psihologie, dar se pot constată și limite. În primul rând este criticată metodă folosită ( introspecția) . Când un subiect realizează introspecția propriilor acte conștiente el determină schimbări ale acestei experiențe. Fiecare act de introspecție modifică multe dintre experiențele conștiente. Altă limită este faptul că mai mulți cercetători care au aplicat independent metodă introspecției au obținut rezultate diferite . Cam prin anii 30 psihologii începeau să renunțe la structuralism făcând loc la alte paradigme "mult mai științifice". 
  
 Introspecția nu putea constitui pentru multă vreme obiectul psihologiei. Și dacă a ieșit din propriile-i cadre, această s-a datorat nu eforturilor cercetătorilor de a cunoaște adevărul, ci nevoilor practice ale oamenilor.  
  
 Psihologia nu trebuia doar să creceteze și să experimenteze, ci să și consilieze, să educe, să reeduce. Ea trebuia să investigheze nu numai oameni normali, conștienți, ci și blonavi ai căror conștiință era alterată. La aceștia din urmă metodă introspecției nu avea niciun rezultat. În felul acesta s-a realizat că viață psihică interioară funcționează pe mai multe niveluri, niveluri care devin mai târziu obiect de cercetare pentru alți cercetători pasionați de psihic cu ar fi de exemplu psihanaliștii. (Zlate, 2000)