Funcţionalismul - prima şcoala de psihologie americană

Funcţionalismul a apărut că o reacţie la structuralism. Constituirea funcţionalismului a reprezentat naşterea primei şcoli psihologice cu adevărat americane. Dacă structuralismul a fost importat de Titchener din germania , funcţionalismul s-a dezvoltat în America în legătură strânsă cu spiritul specific orientat spre util, practic, funcţional. Reproşand structuraliştilor faptul că practică o psihologie prea ştiinţifică (erau preocupaţi doar de găsirea elementelor ce compun psihicul) funcţionaliştii au încercat să evidenţieze partea dinamică a psihicului încercând să răspundă la întrebarea "ce face acest psihic şi cum funcţionează el?"

Psihologia funcţionalistă s-a preocupat de descoperirea funcţiilor psihice şi a modului în care acestea sunt puse la lucru în procesele adaptării la mediu.

William James (1842-1910)  este considerat un important precursor al funcţionalismului. În 1871, împreună cu C Wright şi Ch. Pierce W. James a fondat "Clubul Metafizic" în interiorul căruia trebuia dezbătută soarta metafizicii în epoca lui Darwin.

W. James a fost influenţat de Chales Darwin care consideră că printr-un proces de selecţie naturală vor fi favorizate şi transmise de la o generaţia la altă acele caracteristici ale organismelor care servesc la o mai bună funcţionare. De exemplu caracteristici fizice că formă ghearelor, mărimea ochilor etc. au fost transmise mai departe deoarece au avut o funcţie utilă. William James consideră că psihicul uman mai exact conştiinţa umană a avut o funcţie utilă altfel nu era necesară dezvoltarea ei. James susţine că gândirea conştientă permite oamenilor să facă alegeri raţionale dândule posibilitatea să supravieţuiască de la o generaţie la alta. 

Cu alte cuvinte, funcţionaliştii au fost preocupaţi mai mult de motivul pentru care apare un comportament şi mai puţin de  studierea comportamentului proriu-zis aşa cum au făcut behavioriştii.

Funcţionalismul este ştiinţa relaţiilor psihofiziologice al carii obiect este interacţiunea totală dintre organism şi mediu. Psihologia funcţionalistă include toate funcţiile psihice şi corporale deoarece nu face o distincţie clară între psihic şi organism, considerând că ele nu sunt două părţi separate ci aparţin aceleiaşi ordini ceea ce permite comunicarea rapidă a uneia cu alta.