Wilhem Wundt (1832-1920) - Naşterea psihologiei ca ştiinţă

 Wundt a făcut studii complexe de anatomie, fiziologie, fizică, chimie, și medicină. A studiat o scurtă perioadă de timp fiziologia cu Johannes Muller și după ce și-a luat doctoratul în fiziologie în 1856, a devenit asistentul lui Helmholtz la Heidelberg, din 1858, până în 1864.  
  
 Acest curs al evenimentelor îl îndreptă pe Wundt mai mult spre o strălucită carieră de fiziolog. Wundt folosește pentru prima data termenii de psihologie experimentală în cartea sa "Contribuții la teoria percepției". Această carte împreună cu "Elemente de psihofizică" a lui Fechner, publicată în 1860, sunt considerate că marcatoare a începutului noii științe, psihologia. 
  
 O carte și mai importantă este publicată de Wundt în 19863 "Prelegeri despre sufletul oamenilor și al animalelor" care conține o serie de probleme ce vor fi în atenția psihologilor experimentaliști o bună perioadă de timp . 
  
 În 1867 a ținut un curs de psihologie fiziologică la Heidelberg, curs care a stat la baza cărții "Principii ale psihologiei fiziologice"(1873 partea1 , 1874partea 2) , cartea este considerată de mulți psihologi ca fiind cea mai importantă din istoria psihologiei. În această carte Wundt are ca scop delimitarea unui nou domeniu al științei, susținând că pshologia trebuie să fie o știință de laborator cu propriile concepte și metode experimentale.  
  
 Perioadă cea mai importantă în carieră lui Wundt începe în 1879 când a fost numit profesor de filosofie la Leipzig. Aici pune bazele vestitului laborator de Psihologie Experimentală . Laboratorul lui Wundt a atras un mare număr de studenți din Europa chiar și din România făcând ca nouă știință să înceapă să se dezvolte. 
  
 În concluzie, Wundt, fără rezerve, poate fi numit psiholog fondator al psihologiei.