Despre Depresie

Depresia este aşa de răspândită încât a fost denumită şi “răceala” psihiatriei.Înori ce perioadă de timp 15-20% dintre adulţi suferă de nivele semnificative a unor simptome depresive,ar reprezenta 75% dintre internaţii în spitalul psihiatric iar 12%din populaţie a suferit de depresie,suficient de intens pentru a cere  ajutor terapeutic.Rata femeilor ar fi de 2 ori mai mare ca a bărbaţilor.

Depresia este o rezultanta multifactorială:

 factori biologici,de mediu,istorie personală,factori psihologici.Aici se includ tulburări ale neurotransmiţătorilor,istoricul familial dedepresie sau alcoolism,pierderea timpurie a părinţilor sau neglijarea încopilărie,evenimente recente negative de viaţă,un soţ criticist sau ostil,lipsa de relaţiiafective strânse,lipsa unui suport adecvat social,şi lipsa pe termen lung a autostimei.

Depresia clinică este subclasificată(bipolară-unipolară,endogenă-reactivă).Pentruacest capitol depresia trebuie să fie non-bipolară,non-psihotică(fără halucinaţii şi ideidelirante),depresia fiind aici de tipul unor perturbări ale dispoziţiei,numai în acestecazuri terapia cognitiv-behavioristă fiind mai eficientă.De asemenea nu este vorba deforme tranziente ale depresiei ca reacţie la pierderi.

Când individul devine depresiv el simte tristeţe,are idei de vinovăţie,poate deveni iritabil,foarte anxios şi tensionat.Cânddepresia ajunge la apogeu el poate pierde abilitatea de a reacţiona emoţional,pierdenoţiunea binelui şi a răului.Pierde,de asemenea,capacitatea de a se bucura sau de a fiinteresat de activităţile normale,energia scade,orice lucru i se pare ca fiind un mareefort.Bolnavii se retrag de la lucrurile pe care altădată le plăceau şi pierd timpulzăcând în fotoliu sau în pat.Ei se preocupă doar de cât de rău au ajuns,de faptul că nu mai au nici o şansă,funcţiile de bază sunt disturbate,nu mai dorm,apetitul şidorinţa,sexuală scad.Când apare lipsa de speranţă şi ideia de sinucidere situaţia estefoarte gravă.În cele mai multe cazuri depresia se desfăşoară pe o durată limitată de timp(3-6luni),dar recăderile sunt frecvente iar,în 15-20% pot deveni cronice.De aceia scopul terapiei nu este numai de a rezolva episodul dar şi de a evita recăderile,motiv pentru care tratamentul psihologic învaţă pacientul însuşirea anumitor îndemânări de manipulare a depresiei.

Modelul cognitive al depresiei Modelul cognitiv a lui Beck al depresiei,sugerează că experienţa precoce conduce omul pentru a-şi forma prejudecăţi sau scheme despre el însăşi şi lume care stau la baza schemelor de organizare a percepţiilor şi guvernează şievaluează compoartamentul.Unele abordări sunt rigide,extreme,rezistente laschimbare şi prin aceasta disfuncţionale sau contraproductive.Unele abordări pot privy ce trebuie omului pentru a fi fericit.Dar aceste asumpţii singure nu pot duce la depresie.Problema apare când un incident critic apare şi vine în conflict cu sistemul devalori propriu,aşa încât credinţa că totul depinde de starea de succes sau insuccespentru a fi depresiv este falsă.Odată activate aceste presupuneri (assumptons) disfuncţionale,acestea produc oexplodare a gândurilor automate negative,care imediat se combină cu emoţiineplăcute,apărute mai ales în capul omului decât produse de un proces raţional.Acestlucru duce la apariţia de simptome ale depresiei:tulburăricomportamentale(retragere,apatie),simptome motivaţionale(pierdereainteresului,inerţie),simpt.emoţionale(anxietate,vină),simptomecognitive(indecizie,lipsă de concentrare),simptome fizice(insomnie, inapetenţă).Problemele sunt agravate de dispoziţia tristă tot mai mare şi prin aceasta se închideun cerc vicios. Terapeutul behaviorist trebuie să rupă acest cerc vicios învăţând pacientul în legăturăcu problemele gândurilor negative şi să lupte cu presupunerile pe care aceste lucrurise bazează.Sunt 2 puncte în legătură cu modelul cognitiv:

1.Modelul a fost dezvoltat şi extensiv studiat în relaţie cu depresia.Trebuie reţinut că nu sunt mari diferenţe calitative între gândurile multor depresivi şi cei care îi tratează.Mai degrabă depresia exagerează şi intensifică procesele prezente în noi toţi.Aceasta serveşte la formarea unei colaborări între terapeut şi pacient.

2.Faptul că procesele de cunoaşterea influenţează dispoziţia nu implică că şi gândurilenegative cauzează depresia.Depresia poate fi văzută ca o cale finală şi comună în caresunt implicate biologia,dezvoltarea,predispoziţia socială şi psihologică şi diferiţi factori precipitanţi.Gândurile depresive nu cauzează depresia ci sunt parte a ei,dar pot avea priorităţi temporare în dezvoltarea tulburărilor de dispoziţie.