sâmbătă, 3 august 2013

Despre nevroză ( partea 2 )

 Din perspectivă psihanalitică, în literatura freudiană, se pot identifica două mari categorii de nevroze: 
  

  •  Nevrozele actuale; 
  •  Psihonevrozele ( nevrozele propriu-zise). Nevrozele actuale, după cum sugerează și denumirea ele rezidă într-o cauza patogenă recentă, și nu în niște conflicte infantile uitate. Aici putem vorbi de: 


  1.  neurastenie; 
  2.  nevroză de angoasă; 
  3.  ipohondria.

 Neurastenia în opinia lui Freud, provine dintr-un exces de masturbație. Tabloul clinic este dominat de oboseală fizică, concretizată printr-o multitudine de simptome (migrene,constipații, etc). 
 După primii psihanaliști ea s-ar asocia cu practici sexuale nesatisfăcătoare (onanie, coitus interruptus). Ea survine de obicei în urmă unei epuizări emoționale, acoperind o parte din nevroze și depresiile nevrotice. Persoana doarme prost, se simte epuizată dimineață, are dureri de cap, dureri difuze, tulburări gastro-
intestinale, este iritabil și impotent.
  
 Nevroza de angoasă, a fost descrisă de Freud în 1895. Specificul acestui tip de nevroză este prezența angoasei ( a neliniștii). După părerea sa, această maladie s-ar datora unei excitații sexuale intense, dar nesatisfăcătoare, ca în cazurile de abstinență sexuală, de „coitus interruptus”, de renunțare bruscă la onania practicată o lungă perioadă , etc. 
  
 Ipohondria apare când bolnavul, pentru a-și explica anxietatea care îl tulbură, o atribuie suferinței unui organ, asupra căruia își va focaliză toată atenția. Sunt persoane care frecventează cu maximă perseverență cabinetele medicale, deși în realitate sunt pe deplin sănătoase. 
  
 Psihonevrozele (nevrozele propriu-zise) 
  
 Așa cum remarcă I. Popescu- Sibiu (1947), dacă în nevrozele actuale este vorba de o întrebuințare incompletă a libidoului, în cazul psihonevrozelor are loc o utilizare greșită a acestuia. 
  
 Spre deosebire de nevrozele actuale, cauzele lor trebuie identificate în trecutul subiectului, în conflictele perioadei infantile. Încercând să definească specificul lor, Freud insistă asupra psihigenezei acestor maladii. 
  
 Cele mai importante psihinevroze sunt: 

  1.  isteria; 
  2.  fobiile; 
  3.  obsesiile. 

 Isteria, este o maladie cu o motivație de natură psihică. Spre deosebire de paraliziile organice, care acuza prezența unor leziuni la nivel somatic, în cazul celor isterice nu se poate detectă un asemenea fenomen, de parcă s-ar sfida regulile anatomiei. Se consideră că bolnavul suferă preponderent „de reminiscente”. Istericul își revendică un traumatism afectiv, iar boala apare ca o soluție, „echivalarea prin conversiune a tendințelor sexuale în simptome morbide”. 
  
 Transformarea dorințelor refulate în copilărie în simptome somatice, se datorează unei duble funcționalități a organelor care, în afara rostului lor specific, au și unul erogen. 
  
 Freud distinge: isteriile de angoasă (în special fobiile) și isteriile de conversie. 
  
 Fobiile sunt acele maladii ce se caracterizează printr-o teamă nemotivată pe care i-o provoacă   pacientului tot ceea ce îi poate rememora complexul de care suferă și care este precumpănitor de coloratură sexuală. 
  
 Obsesiile (nevrozele obsesionale)- se datorează unui conflict psihic provocat de diverse cauze: tăinuirea unui fapt nepermis sau cotat astfel de individul în cauza; remușcările frecvente pe care i le generează un Eu excesiv de moral și inflexibil, refularea faptului comis. 
  
 Complexul caută să se manifeste în act și, pentru a fenta vigilența conștiintei, se transferă asupra unei alte idei, oricât de ilogică sau absurdă ar fi aceasta (dar cu care se află într-o anumită filiație). Noua idee este tocmai obsesia ce simbolizează complexul. 
  
 Deși bolnavul este pe deplin conștient de absurditatea ideii parazite și chiar se luptă pentru eliberarea acesteia, el sfârșește prin a i se supune. 
  
 Pentru Freud simptomele psihonevrotice provin din repudierea unor complexe, mai ales de natură libidinală. 
  
 Evoluția sexualității în ontogeneză poate fi marcată de multiple disfuncționalități care pot germina, fie pe calea nevrozelor, fie pe cea a perversiunilor. 
  
 Simptomele nevrotice se formează parțial în detrimentul sexualității anormale, nevroza fiind negativul perversiunii. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu