Despre nevroză ( partea 1 )

 Nevroza este definită ca fiind o tulburare mentală care nu atinge funcțiile esențiale ale personalității și de care subiectul este în mod dureros conștient.  

 Tulburările nevrotice sunt extrem de frecvente (aproape 12 % din populație ar fi nevrotică) și se repartizează în cinci mari categorii: 

    1)tulburările anxioase, panice sau fobice ( anxietate, accese de panică, agorafobie, fobii simple și fobii sociale); 

  2)tulburări obsesiv- compulsive (T.O.C.)

        3)tulburări isterice (cu conversii somatice);

        4)tulburări somatoforme și ipohondrie;

        5)tulburări depresive și reacționale la stres. Foarte raspăndite, stările nevrotice prezintă unele caractere comune: nevroticul nu se simte bine în apele sale, îi lipsește încrederea în rolul său social, este agresiv față de ceilaltii (ironie) sau față de sine însuși (tentativă de suicid), prezintă tulburări de somn (insomnie sau hipersomnie), de sexualitate (frigiditate sau impotența, abstinență sistematică sau

masturbare) și pare a obosi exagerat de ușor. Epuizarea sa reală este consecință eforturilor inconștiente pe care le face de a lupta împotriva impulsurilor sale sexuale sau agresive. 

  

 Toate aceste simptome nevrotice sunt, la urmă urmei, expresia simbolică a dramei interioare pe care este incapabil să o domine, elementul ei esențial scăpând conștiintei sale, individul trăind un conflict. 

  

 Nevroza este o tulburare psihopatologica de intensitate medie, dar cu durată apreciabilă (luni sau ani). Ea prezintă o intensă suferință subiectivă, inhibiții multiple și tendința de dependentă. 

  

 Etiopatogenetic intervin în primul rând factori psihosociali specifici care se cumulează: eșecuri, frustrări, conflicte intrapsihice, stres interpersonal continuu, lipsa de satisfacții. Însă, joacă un rol și factorii invocați pentru declanșarea de reacții psihotraumatice: cumularea de psihotraume, epuizarea biopsihica recentă și în plus ciclurile vieții și crizele acestora. În cazul nevrozelor terenul intervine, deseori, în sensul unei vulnerabilități biopsihice ce se constituie de-a lungul biografiei ai predispune subiectul, chiar pentru o dedublare interioară, a unui „eu secund”. De obicei, o nevroză se instalează lent, progresiv, factorii ce o condiționează nefiind întru totul transparenți pentru pacient și anturaj. 

  

 În constituirea, apariția și manifestarea stării de nevroză au fost incriminați o serie de factori psihosociali ce se cumulează la o persoană vulnerabilă. 

  

 Toți factorii care determină o reacție prelungită pot juca un rol și în apariția nevrozei: 

   - Prezența unui eveniment psihotraumatic cu semnificații importante pentru subiect;  

   - Schimbările de viață ce necesită un important efort de readaptare ( un nou statut, noi roluri sociale, responsabilități, relații sociale, statut de viață, etc); 

   - Cumularea într-o perioadă de timp a mai multor psihotraume și evenimente de viață