Viaţa lui Carl Gustav Jung - seria psihanaliză

Carl Gustav Jung (1875-1961), elveţian de origine, a fost fiul unui pastor. Copilăria lui nu a fost

una lipsită de probleme, de aceea Jung va acorda perioadei copilăriei o atenţie cel puţin la fel de mare

ca şi Freud. Conflictele repetate dintre părinţi urmate de o suficient de lungă şi neaşteptată internare a

mamei într-un spital, urmată de rămânerea lui în grija tatălui, un om cu un psihic slab, l-au făcut pe Jung

să nu mai aibă mult timp încredere în mamă şi, prin generalizare, în femei.

Un alt eveniment pe care micul Jung l-a resimţit acut la o vârstă ceva mai mare a fost pierderea

de către tată a credinţei în existenţa lui Dumnezeu. Conflictul dintre slujba tatălui (pastor) şi pierderea

de către acesta a credinţei a făcut ca Jung să se îndepărteze de religia creştină şi să se apropie în timp

de concepţia despre Dumnezeu pe care o pun în joc teoriile gnostice, oculte

Un al treilea eveniment important întâmplat în copilărie i-a relevat lui Jung pentru prima oară

potenţialul distructiv dar şi vindecător al autosugestiei. Lovit de un alt copil, Jung s-a lovit cu capul de o

piatră şi instantaneu a gândit că nu va mai trebui să meargă la şcoală. Manifestarea unei reale

slăbiciuni psihice şi fizice l-au convins pe tatăl lui Jung că fiul lui nu va mai putea merge la şcoală.

Această stare de lucruri s-a menţinut un timp, până când Jung l-a auzit pe tatăl lui spunându-i unui prieten că este îngrijorat de soarta care-l aşteaptă pe copilul lui, deoarece el nu este un om bogat şi în

condiţiile în care nu frecventează şcoala, fiul lui nu are nici un viitor.

În acel moment, îşi aminteşte viitorul psihiatru, speriat de spusele tatălui, Jung decide că boala

trebuie alungată. Se retrage în cameră şi încearcă să citească, leşină, încearcă din nou, iar leşină, până

când starea de slăbiciune va dispărea definitiv. Regăsim în acest eveniment timpuriu, curajul de mai

târziu cu care Jung, asemenea lui Freud, va începe o îndelungată muncă de autoanaliză.

Jung va atrage atenţia asupra pericolelor reale pe care le presupune un astfel de proces de

autoanaliză care cere sondarea unor adâncimi ale inconştientului ce pot afecta normalitatea psihică a

celui care se încumetă la acest lucru.

A urmat cursurile facultăţii de medicină fiind atras în aceeaşi măsură şi de ştiinţele naturii. Când

întâmplător a citit o carte de psihiatrie, i-a devenit clar că în efortul de cercetare a complexităţii psihicului

uman pot fi reunite atât interesul lui pentru medicină cât şi cel pentru ştiinţele naturii.

După absolvire a lucrat sub conducerea cunoscutului psihiatru Bleuler la sanatoriul de la

Burghölzli. Interesat de ideile psihanalitice, Bleuler l-a însărcinat pe Jung să facă o prezentare a cărţii lui

Freud „Interpretarea viselor” pentru personalul spitalului. Fascinat de cartea de vise a lui Freud, Jung va

deveni într-o primă fază un adept fidel al psihanalizei şi preferatul lui Freud.

Deşi în 1911 Bleuler, şeful lui Jung a renunţat dezamăgit la statutul de membru al Societăţii

Psihanalitice considerând că Freud duce o politică de tipul „Cine nu e cu noi este împotriva noastră” mai

potrivită pentru o grupare religioasă sau politică decât adecvată scopurilor ştiinţifice, Jung a rămas fidel

lui Freud.