Carl Gustav Jung (anii de studenţie) - seria psihanaliză

Jung s-a înscris la Universitatea din Basel în 1895. Luncru caracteristic pentru el , decizia pe care a luat-o, de a studia ştiinţele naturii şi medicina , n-a fost determinată atat de lecturi, cat de vise. Viaţa de student pare să fi avut asupra lui un efect eliberator, deopotriva cu moartea prematură a tatălui său, la 54 de ani, cand Carl nu avea decat 21 de ani ("în ce te priveste a murit la timp, comentase posomorâtă maică-sa") "Începusem să am acum o poftă nemăsurată pentru absolut tot. Stiam ce voiam şi imi urmaream scopul, am devenit totodată mai accesibil şi mai comunicativ."

O idee însuşită de la Heraclit avea să fie pentru Jung de o importanţă crucială ( aceea că toate fiinţele umane au tendinţa să se transforme în opusul lor. Heraclit denumise această tendinţă "enantiodromia"( a merge împotrivă). Jung o credea caracteristică tuturor sistemelor dinamice şi a descoperit in familia umană prima exemplificare : pe masură ce cresc, copii manifesta tendinţa de a compensa, in propria lor viaţă, eşecurile parinţilor. Luncrul acesta era în mod special evident la Jung însuşi, viaţa lui putând fi inţeleasă, în multe privinţe, ca un efort de a transforma in ceva bun carenţele tatalui său.

În vreme ce Paul Jung (tatăl) fusese spiritualiceşte lipsit de indrazneală, fară curiozitate intelectuală şi inclinat să accepte dogmele, avusese manifestări de imaturitate emoţională şi se eschivase în faţa chestiunilor majore ale propriei vieţi, Carl Jung urma să dea dovadă de curaj spiritual şi rigoare intelectuală, să se opuna dogmelor oriunde le-ar intâlni, să-şi petreaca viaţa dezvoltand noi tehnici de dezvoltare a personalităţii şi să se arate dispus de a se confrunta permanent cu toate chestiunile importante. Aceeaşi  tendinţa de compensare l-a facut sa devină pentru toata viaţa un gnosis (gr. gnostikos- cel care stie) al cărui unic scop a fost cunoaşterea realitaţii sufletului prin experienţă directă si prin revelaţii personale.

Pasiunea lui pentru invaţatură, care avea sa-l insoteasca toata viata, a devenit evidenta in anii studentiei rezultatul fiind ca si-a luat licenta in cel mai scurt timp prsibil. Iesind din izolarea lui sociala s-a alaturat filialei din Basel a societaţii sudenţeşti elvetiene Zofingia şi a inceput sa-si descopere darul de a influenta oamenii prin forta si originalitatea ideilor sale. Primul sau articol prezentat in cadrul societătii s-a intitulat, semnificativ, "Despre limitele stiintelor exacte" şi a fost un atac la adresa meterialismului infelxibil al oamenilor de stiinţă.

Într-o dezbatere ulterioara Jung avansa ideea ca sufletul, deşi imaterial trebuie să se dovedească susceptibil de investigaţie empirică.

Hotararea lui Jung de a deveni psihiatru a survenit catre sfarşitul studiilor sale medicale cand s-a cufundat în manualul de psihiatrie al lui Krafft-Ebing. Numai citind prefaţa a avut un asemenea soc încât inima a început să-i bată mai tare şi a trebuit să se ridice de pe scaun ca să tragă atanc aer  în piept. Jung spune că a văzut "într-o străfulgerare" că psihiatria pentru el e singura cale posiblă. Aici se află acel domeniu empiric comun atât realităţilor biologice, cât si celor spirituale, pe care-l cautasem peste tot şi nu-l găsisem nicăieri. Aici, în sfârsit, era locul unde ciocnirea dintre natură şi spirit devenea realitate

sursă: Anthony Stevens - Jung